• Subcribe to Our RSS Feed

Biografie Raoul Sorban

Raoul Sorban - portret - RaoulSorban Ro
Raoul Şorban prin câteva repere cronologice

1912 -Se naşte la 4 septembrie, la Dej, ca fiu al ilustrului compozitor Guilelm Şorban (Arad,1876 – Dej,1923), o personalitate prestigioasa a epocii, autor al romantelor „Mai am un singur dor” (Eminescu), „Pe lângă plopii fără soţ” (Eminescu), „Numai una” (,,Pe umeri pletele-i curg râu” –George Coşbuc) ş.a.Descinde dintr-o veche familie nobiliara româneasca din Ardeal, atestata inca din 1266, printr-o diploma a regelui Bela al IV-lea. Mama provine dintr-o familie alsaciana si aduce cu ea zestrea genetica germana si franceza.Tatal moare tanar,la 47 de ani,se pare ca otravit de un adversar politic.

1923-1927 Studii gimnaziale si liceale la Blaj si Cluj, cu precadere in domeniul muzical, unde are ca profesori pe Heinz Heltmann, Celestin Cherebeţiu; Jean Bobescu şi Paula Kouba-Stranszky;

1930 Debuteaza in jurnalistica (ziarul “Patria”) 1930 Studiaza pictura si muzica in Italia, Germania si Austria; la Milano-urmeaza Conservatorul „Giuseppe Verdi” (1930-1934); in aceeasi perioada,cunoaste si urmeaza ca elev pe pictorul expresionist Oskar Kokoschka. Incepe sa se afirme in pictură cu expozitii la Baia Mare şi Cluj (1935) urmate de alte “personale” la Botoşani (1936), Bucureşti, Baia Mare (1938), Cluj (1939, 1942, 1943), si de participari la expoziţii colective: Cluj (1942, 1943), Bucureşti (1939, 1956).

Intre 1935-1939, studiaza Dreptul, la Cluj, iar in 1938 devine director al Cabinetului Rezidentului Regal al Ţinutului Someş, prof. dr. Coriolan Tătaru si Preparator la Catedra de Istoria Artei a Universităţii din Cluj;

1939 Lucreaza, pana in 1944, în Ministerul Afacerilor Străine la Departamentul de Presa, dar in 1940, dupa un incident cu Politia Legionara din Bucuresti (este arestat), se intoarce la Cluj. Dupa ocuparea Ardealului de Nord, devine una din figurile importante ale intelectualitatii ardelene rezistente (fiind si secretar de redacţie la „Tribuna Ardealului” si, din 1943, fondator al ERAN( Editura Româneasca din Ardealul de Nord )

1942 Arestat de autoritatile ungare (martie–noiembrie); apoi, din 1944, se afla intre organizatorii acţiunii de salvare a evreilor din Transilvania de Nord, operatiune la care participă, pana la reintoarcerea in Romania, la 1 Mai 1944. Cariera universitara stralucita, in domeniul istoriei artei, cu un doctorat în aceasta disciplina, arheologie si estetica, sub indrumarea eminentului savant Zoltán Felvinczi Takáts;

Din 1945 lucreaza la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (in Departamentul de presa). La jumatatea lunii martie, este arestat de autoritatile ungare la Cluj, desi reprezenta Romania, in calitate de comisar guvernamental, la festivitatile de reunire a Transilvaniei de Nord l România. Peste câteva zile este arestat de autorităţile ungare din Cluj.

1946-1948 Conduce Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj, unde este si profesor, iar in 1947 inaugureaza Salonul de Artă Plastică al Transilvaniei, fondat impreuna cu acad. V. Vătăşianu şi prof. Gyula László

1948-1949 Conduce,ca rector, Institutul de Arte din Cluj, pe care il fondeaza si unde lucreaza ca profesor universitar. 1949 Este exclus din invatamant si din viata sociala, datorita situatiei politice din tara, si devine zugrav la o cooperativa, inainte de a fi arestat, in 1952 (jurnalistul C. Mustata constata ca “în cele patru arestări – 1940, 1942, 1945, 1952 – a totalizat şase ani de lipsire de libertate, fără a fi judecat şi condamnat”)

1956 Redactor pentru cartile de arta – Editura de Stat pentru Literatură şi Artă.

1963 Datorita Ministrului Ilie Murgulescu, este re-integrat in invatamantul universitar; profeseaza doi ani la Universitatea Bucuresti iar din 1965 este profesor, secretar ştiinţific şi şef de catedră la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti pana in 1978;

1969 Sustine conferinte despre arta romaneasca la Budapesta, Paris, Haifa, München 1968-2006-conduce doctorate in Istoria Artei, la Universitatea Bucuresti

1986 „O viaţă de artist, între München şi Maramureş”-o scriere memorialistica importanta; In acelasi an, apar primele articole din ciclul “Retelele Omeniei”, initiate de Adrian Riza si M. Ungheanu, tratand participarea lui Raoul Sorban la salvarea evreilor din Transilvania de Nord.

La 7 aprilie 1987, Institutul Comemorativ al Martirilor şi Eroilor Holocaustului „Yad Vashem” (Ierusalim), ii atribuie titlul de „Drept între popoare”, primit de “neevreii” care au salvat evrei de la moarte; La 5 decembrie 1990 primeste titlul de Cetăţean de Onoare al Statului Israel.

Incepand din 1990, bibliografia lui cunoaste o noua categorie de lucrari, dintr-o specie proprie, de memorialistica si reconstituire documentara, istorie secreta, analiza de doctrina politica. Astfel, lucrari cum ar fi „Fantasma imperiului maghiar şi Casa Europei” (1990) “Chestiunea maghiară” (2001), o carte “arestata” (post-fata de Adrian Riza si “facuta disparuta”) sau “Invazia de stafii” (2004, cu o prefata de Adrian Paunescu) devin episoade ale unei opere de “reconquista a viziunii istoriografice documentate” si deopotriva ocazie pentru marginalizarea si mai pronuntata a carturarului ardelean. Retras la Stoiana, ca stramosii lui, nobili transilvaneni liberi, Raoul Sorban isi continua opera stralucita, pretuita de multi si detestata de “monopolistii de opinie” de la noi si de aiurea, pana la petrecerea lui din viata, in iulie 2006, cand “patriarhul istoriografiei romanesti” intra, la randul lui, in istorie.

Opera de carturar cuprinde un numar impresionant de “monografii de autor”,ce vor trebui re-descoperite si recitite,precum: G.A. Beltraffio (Milano 1935); Pictorul Mihai Şorban (Cluj, 1943); Tonitza – Scrieri despre artă (cu o prefaţă de Tudor Arghezi, Bucureşti, 1962);C. Baraschi (Ed. Meridiane, 1965); Th. Pallady; Aurel Ciupe; Nicolae Tonitza; Aurel Popp (1968); Börmches (1974); Vida (1982); Ter Borch (1985); ; Szervátiusz, Aurel Popp (Ed. Corvina, Budapesta), colaborari la o sinteza esentiala: “Istoria învăţământului artistic din România (Bucureşti, 1964), nenumarate prefete si “studii introductive”, care, la randul lor, merita editii de restituire si o publicistica fenomenal de intinsa,care constituie acum obiectul de studiu al unui grup de cercetatori din Cluj-Napoca, indrumat de admirabilul studios Ilie Rad. Opera, dar si “personalitatea”constituie o tema de studiu pentru viitor, rezemata pe carti ce i s-au dedicat (cum ar fi “Convorbiri cu Raoul Sorban”, de C. Mustata) si pe numeroasele scrieri memorialistice, risipite in presa si in cele mai diferite volume colective (ca exemplu: “Retrospective autobiografice” (Rétrospectives autobiographiques). In: România km 0, 1999, 1, nr. 1, p.125-132), se arata pe blogul creat in memoria lui Raoul Sorban de Asociatia Romana de Patrimoniu.

Profesorul Constantin Mustata ne ofera urmatoarele repere biografice

Raoul Sorban Portret

1912    Raoul Şorban se naşte la 4 septembrie, la Dej, în familia compozitorului şi pianistului Guilelm Şorban (Arad,1876 – Dej,1923), autorul cântecelor „Mai am un singur dor“ (Eminescu), „Pe lângă plopii fără soţ“ (Eminescu), „Numai una“ („Pe umeri pletele-i curg râu“ –  George Coşbuc) ş.a., descendent al unei vechi familii nobiliare româneşti din Ardeal, menţionată în 1266 de regele Bela al IV-lea. Tatăl său a murit, otrăvit de un adversar politic, în anul 1923, la 47 de ani;

1923    Începe studiile gimnaziale la Blaj, avându-i ca profesori de muzică pe Heinz Heltmann şi Celestin Cherebeţiu;

1927    La îndemnul profesorilor săi din Blaj, continuă studiile la Cluj, la Liceul „George Bariţiu“, urmând în paralel studii muzicale (vioară) la Conservatorul de Stat „Gheorghe Dima“, cu Jean  Bobescu şi la Conservatorul Maghiar din Cluj, cu Paula Kouba-Stranszky;

1930    Încheie la Cluj studiile liceale şi cele muzicale. Debut publicistic în  ziarul „Patria“ din Cluj;

1930    Pleacă la studii la Milano. Studii muzicale la Conservatorul „Giuseppe Verdi“ (1930-1932) şi de pictură la Academia Brera (1932-1934) – lucrând în paralel cu pictorul Oskar Kokoschka.

A continuat pictura la Cluj, cu Sándor Szolnay, la Baia Mare cu Al. Ziffer şi la Budapesta cu Aurel Bernáth. Primele expoziţii de pictură la Baia Mare şi Cluj în anul 1935. Studii de Istoria Artei la Milano, Viena, Graz şi Cluj (1932-1943);

1935    Studii de Drept la Cluj, încheiate în 1939;

1936    Expoziţii personale: Botoşani (1936), Bucureşti şi Baia Mare(1938), Cluj (1939, 1942, 1943), Expoziţii colective: Cluj (1942, 1943),  Bucureşti (1939, 1956);

1938    Este numit director al Cabinetului Rezidentului Regal al Ţinutului   Someş, prof. dr. Coriolan Tătaru. Preparator la Catedra de Istoria Artei a Universităţii din Cluj;

1939    Ataşat de presă în Ministerul Afacerilor Străine (1939-1944);

1940    Arestat de către Poliţia legionară din Bucureşti, se reîntoarce la Cluj;

1940    După revenirea în Ardealul de Nord, Emil Haţieganu îl angajează secretar de redacţie la „Tribuna Ardealului“;

1942    Este arestat de autorităţile statului ungar (martie – noiembrie) şi eliberat la intervenţia Legaţiei României din Budapesta; asistent la Universitatea „Frantz Iosef“ din Cluj (1942-1944);

1943    Înfiinţează singura Editură Românească din Ardealul de Nord (ERAN).  Este redactor la unicul ziar românesc care a apărut sub regimul de ocupaţie ungar. Doctorat în Istoria Artei, Arheologie şi Estetică, sub conducerea prof. Zoltán Felvinczi Takáts;

1944    Organizează şi participă la acţiunea de salvare a evreilor din Transilvania de Nord aflată vremelnic sub autoritatea Ungariei. La 1 mai 1944, se repatriază în România;

1945    Consilier de Presă la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. La 13  martie 1945, participă la serbările de revenire a Transilvaniei de Nord la România în calitate de comisar guvernamental. Peste câteva zile este arestat de autorităţile ungare din Cluj. După eliberare, organizează Sindicatul Mixt al Artiştilor, Scriitorilor şi Ziariştilor din Cluj;

1946    Director al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj şi Conferenţiar (1946-1948);

1947    Organizează, împreună cu acad. Virgil Vătăşianu şi prof. Gyula László, primul Salon de Artă Plastică al Transilvaniei;

1948    Profesor la Institutul de Arte (1948-1949). Rector al Institutului de Arte din Cluj, înfiinţat sub conducerea sa, în urma Reformei Învăţământului.

Pictor-scenograf la Teatrul Naţional din Cluj;

1949    În semn de revoltă faţă de atitudinea potrivnică progresului în artă a regimului, abandonează pictura. Este eliminat din viaţa academică şi exclus din viaţa socială;

1950    Zugrav la o cooperativă din Cluj;

1952    Este arestat de către Securitate (în cele patru arestări – 1940, 1942, 1945, 1952 – a totalizat şase ani de lipsire de libertate, fără a fi judecat şi condamnat);

1956    Redactor principal la ESPLA – Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Se ocupă de editarea cărţilor de artă;

1963    Prin intervenţia ministrului învăţământului, Ilie Murgulescu, este reintegrat în învăţământul academic. Timp de doi ani este profesor la Universitatea din Bucureşti;

1965    Profesor, secretar ştiinţific şi şef de catedră la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti (1965-1978)

1968    Conducător de doctorate în Istoria Artei, la Universitatea din Bucureşti;

1969    Conferenţiază despre arta românească la Budapesta, Paris, Haifa,  München;

1986    Publică „O viaţă de artist, între München şi Maramureş“;

1987    La 7 aprilie, Institutul Comemorativ al Martirilor şi Eroilor  Holocaustului „Yad Vashem“ cu sediul la Ierusalim, decide acordarea titlului de „Drept între popoare“, ca evreu care a salvat evrei de la moarte;

1990    La 5 decembrie, i se atribuie titlul de Cetăţean de Onoare al Statului Israel. Publică „Fantasma imperiului maghiar şi Casa Europei“;

1993    Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca;

1995    Cetăţean de Onoare al comunei Corneşti, jud. Cluj;

1996    Cetăţean de Onoare al municipiului Gherla;

1997    Cetăţean de Onoare al municipiului Dej;

1999    Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“;

2001    Publică „Chestiunea maghiară“ (Ed. Valahia, Bucureşti);

2002    Doctor Donoris Causa al Universitatii din Oradea.

Dintre cărţile publicate enumerăm: G.A. Beltraffio (Milano 1935); Pictorul Mihai Şorban (Cluj, 1943); Tonitza – Scrieri despre artă (cu o prefaţă de Tudor Arghezi, Bucureşti, 1962); Istoria învăţământului artistic din România (Bucureşti, 1964); C. Baraschi (Ed. Meridiane, 1965); Th. Pallady; Aurel Ciupe; Nicolae Tonitza; Aurel Popp (1968); Bömches (1974); Vida (1982); Ter Borch (1985); O viaţă de artist între München şi Maramureş (1986); Szervátiusz, Aurel Popp (Ed. Corvina, Budapesta).

2006  A murit la 18 iulie 2006 și a fost îngropat la Cimitirul Florilor din Dej.